porumbei-fond.ro

        Dublu interviu-tema Barcelona!

          Concursul care îi ține pe toți cu sufletul la gură… Barcelona!
     Dublu interviu cu doi zburători de top de la Barcelona! Fără tabu-uri,fără secrete, totul „direct de la sursă” pentru dumneavoastră!
        Anual, în cadrul concursului internațional de la Barcelona, sunt lansați în jur de 26.000 de porumbei. Un spectacol unic, cel mai important eveniment columbofil de pe mapamond!
        Întrebarea care se află pe buzele tuturor este următoarea:
- Cum îsi pregătesc „adevărații specialisti” porumbeii pentru cursa de la Barcelona si cum îsi antrenează păsările?
      Am plecat în căutarea acestui răspuns pentru dvs., încercând să aflăm cât mai multe detalii. În fiecare an, visul oricărui columbofil este să câstige locul 1 Național sau chiar Internațional de la Barcelona, să câstige marele premiu în cel mai important „clasic” al „columbofiliei internaționale”! Odată ce porumbeii sunt îmbarcați, mulți trăiesc o stare de tensiune extraordinară, nu pot dormi noaptea pentru că niciodată nu poți sti de unde sare iepurele… odată si odată trebuie să se întâmple. Pentru că orice crescător care trimite porumbei la Barcelona are o sansă. Unul dintre cei 26.000 de porumbei participanți va fi „victoriosul” si „eroul” zilei si imediat îi va conferi proprietarului său „glorie eternă”! Acum, mulți chemați, puțini alesi, desi, în general, câstigătorul apare de unde te aștepți mai puțin. Totusi, există acei crescători care fac din Barcelona principalul obiectiv, care se vor concentra cu precădere pe această cursă, care îsi vor alcătui un program si vor aplica un management al crescătoriei special în această direcție. Drept urmare, mulți le vor lipi eticheta de „specialisti în cursa de la Barcelona”. Mulți dintre dvs. se vor întreba cum îsi pregătesc adevărații „specialisti” porumbeii pentru acest tip de cursă, cum lucrează în vederea acestui „clasic”, deoarece, în săptămânile premergătoare cursei, nici un munte nu este prea înalt si nici o apă prea adâncă pentru a pregăti până în cel mai mic detaliu marele eveniment, țelul suprem fiind unul singur: „să strălucească” si, dacă este posibil, să câstige maratonul de la Barcelona.
        Ca atare, am plecat spre Belgia si Olanda să vizităm doi asa-numiți „specialisti” ai momentului si să-i supunem unui tir de întrebări, în speranța că veți putea învăța ceva, iar vorbele lor vă vor ajuta să deveniți niste crescători de succes în concursurile de maraton, cum este cel de la Barcelona. I-am invitat pe Gerard van Tuyl din Hellouw (Olanda) si Etienne Meirlaen din Deurle-St.Martens-Latem (Belgia) la o discuție pe această temă. După cum se poate lesne observa, nu sunt niste crescători oarecare!
       Gerard van Tuyl – 44 de ani, tâmplar de meserie. Deja a simțit gustul dulce al victoriei internaționale când porumbelul său „Rodico” a obținut locul 1 Internațional Barcelona în 2006. Iar un an mai târziu, clopoțelul victoriei a sunat din nou prin câstigarea locului 1 Internațional Pau 2007 cu porumbelul „Foppe”, după ce deja câstigase locul 1 Național de la Brive si Ruffec la jumătatea anilor ’90. Gerard si-a clădit colonia pe baza susei Steenbergen (din vechii porumbei Jan Aarden), cu descendenți din zburători de top la maraton, cum ar fi Theo Ernest, Anton Ligtenberg, Lazeroms, Van der Weegen, frații Hagens etc.

Olandezul Gerard Van Tuyl, câstigătorul locului 1 Internațional Barcelona în 2006


       Etienne Mairlaen – un tip robust, la vreo 50 si ceva de ani, care deține propria afacere în domeniul instalațiilor sanitare, ajutându-si din când în când fiul, el fiind cel care conduce acum afacerea. Îl putem descrie pe Etienne Meirlaen ca fiind cel mai mare zburător la fond al Belgiei în momentul de față, printre premiile câstigate numărându-se locurile 1 si 3 Național AS Fond KBDB 2008 si locul 1 Național AS Fond KBDB 2009. Si vechea distincție “Aripa de Aur” se află în palmaresul său, un premiu la care mulți doar visează!

Etienne Meirlaen, multiplu campion belgian, în special la categoriile Fond si Maraton

      I-am întrebat pe acesti doi crescători despre pregătirea pe care au acordat-o porumbeilor participanți în concursul de la Barcelona, despre metodele si asteptările lor, supunându-i următorului tir de întrebări:
        Dublu interviu Etienne Meirlaen – Gerard van Tuyl

1. Câți porumbei ați angajat în concursul de la Barcelona din 2010?
Van Tuyl:  În total 34 de porumbei cu experiență, toți născuți între anii 2003 si 2007. Nici un porumbel de 2 ani nu a fost angajat.
Meirlaen: Am angajat un număr “excepțional” de porumbei în cursa de la Barcelona, si anume 45, dintre care 20 de exemplare de 2 ani. În mod normal, nu as face niciodată acest lucru! Toți au fost masculi pentru care nu aveam suficient spațiu în compartimentul văduvilor la sfârsitul anului. Dintre acestia, majoritatea au zburat extraordinar de bine până la Libourne. Nu erau porumbei de care pur si simplu să te descotorosesti. Din acest motiv i-am păstrat, ca să-i împerechez cu femelele yearlinge care au zburat până la Soustons. Majoritatea au fost zburați pe cuib. În mod normal, i-as fi angajat pentru etapa de la Tarbes, din săptămâna următoare, însă deja aveam suficienți porumbei pentru acel zbor, echipa ar fi fost prea numeroasă. De aceea, m-am decis în ultimul moment să optez pentru varianta mai la îndemână si să-i testez de la Barcelona. Împotriva obiceiului si principiilor mele, stiți asta.

2. Din câți masculi si femele se compun echipele dvs. pentru Barcelona?
Van Tuyl: Echipa care a participat la Barcelona în 2010 a fost alcătuită din 19 masculi si 15 femele.
Meirlaen: Din cei 45 de participanți, 33 au fost masculi si 12 femele.

3. În Olanda, mulți fondisti optează pentru zborul la natural. În Belgia, majoritatea zboară masculi văduvi si femele văduve. Dvs. cum procedați, preferați jocul la natural sau la văduvie?
Van Tuyl: În cazul meu, porumbeii sunt zburați întotdeauna pe cuib. Este cel mai usor sistem pentru mine si, pe lângă asta, sistemul “la natural” sporeste motivația teritorială, pe care o consider foarte importantă pentru rezultate de top.
Meirlaen: Echipa mea de bază este alcătuită din 13 masculi văduvi si 12 femele zburate pe cuib. Apoi sunt cei 20 de masculi de 2 ani despre care v-am spus, toți zburați la natural.

4. Cum v-ați pregătit porumbeii pentru Barcelona? Ce program trebuie să urmeze aceste păsări ca stagiu de pregătire?
Van Tuyl: Ca primă etapă de antrenament, acesti porumbei experimentați sunt antrenați doar o singură dată, de mine. După care sunt angajați în 4 etape consecutive, două de 200 km, una de 300 km si una de 460 km.
Meirlaen: Toți porumbeii au zburat Ablis (300 km) la mijlocul lunii mai, după care au participat la etapa națională “Bourges 1” la sfârsitul lui mai (442 km). Două săptămâni mai târziu, masculii au fost îmbarcați pentru Chateauroux (483 km), iar femelele care au fost împerecheate după etapa de la Bourges au zburat doar Ablis. În mod normal, toți porumbeii concurează numai de la Ablis cu 9-10 zile înainte de îmbarcarea pentru Barcelona. Dar, din cauza prognozelor meteo nefavorabile, anul acesta nu s-a întâmplat asa. Ca atare, porumbeii nu au mai fost lansați de la Ablis, ci adusi înapoi în Belgia.

5. Când a fost ultima cursă pregătitoare pentru zborul de la Barcelona?
Van Tuyl: În data de 29 mai, etapa de la Dourdan (Angerville). Distanța de concurs a fost de aproximativ 460 km.
Meirlaen: Pentru masculi, a fost etapa provincială de la Chateauroux, 5 iunie, iar pentru femele concursul de la Ablis, 13 iunie.

6. Între această ultimă cursă pregătitoare si îmbarcarea pentru Barcelona, v-ați antrenat porumbeii pe cont propriu sau i-ați zburat în cadrul unor etape oficiale de viteză, pe distanțe scurte?
Van Tuyl: După această ultimă cursă de la Dourdan, din 29 mai, porumbeii nu au mai fost îmbarcați pentru nici o cursă. Însă mi-am antrenat porumbeii de 3 ori în privat, de la o distanță de aprox. 100 km, un fel de antrenament suplimentar. Toți porumbeii, masculi si femele, au participat la aceste 3 antrenamente efectuate între etapa de la Dourdan si îmbarcarea pentru Barcelona.
Meirlaen: Din cauza lipsei timpului, îmi este imposibil să fac acest lucru. Jocul pe cuib este trecut în plan secund, în timp ce văduvia nu numai că este o preferință, ci îi acord toată atenția, în special prin prisma faptului că aceasta este perioada cea mai aglomerată pentru văduvi, când echipele trebuie să fie pregătite pentru 3 etape consecutive, Montauban – Orange – Limoges. Apoi, trebuie să pregătesc yearlingii pentru Argenton si trebuie să am grijă de toți acesti porumbei la întoarcerea din curse! La mijloc sunt si puii de care trebuie să mă îngrijesc, de aceea porumbeii zburați pe cuib se antrenează doar o oră în jurul casei si nu mai sunt lansați în privat pe distanțe scurte. Iar văduvii cu siguranță nu mai au parte de antrenamente scurte pentru că ar fi “petrecere” în fiecare zi.
Cred că odihna este în continuare cel mai bun remediu de conservare a formei văduvilor. În concluzie, nu pot să-i antrenez în particular din cauza motivelor mai sus menționate si, repet, pur si simplu nu am timp.

7. Gerard, consideri necesare sau nu antrenamentele suplimentare?
Van Tuyl: În cadrul sistemului pe care îl practic, ultimele antrenamente sunt foarte importante, în special pentru a menține porumbeii în ritmul lor. La ultimul antrenament, cel de 100 km, porumbeii au fost lansați individual. În continuare, porumbeii se antrenează si acasă. Masculii si femelele se antrenează împreună. Cei care au cuib sunt scosi afară si forțați să se antreneze.
Meirlaen: Trebuie să recunosc că sunt total de acord cu filozofia celor care fac acest lucru. Cu siguranță este utilă metoda “antrenamentului obligatoriu” în cazul porumbeilor zburați la natural, ori menținerea în “ritmul” lor, asa cum o numeste Gerard, prin antrenamente pe distanțe scurte! Dar, o spun încă o dată, eu nu am timpul necesar să fac asa ceva!

8. Opiniile pe această temă sunt împărțite: îmbarcarea porumbeilor zburați la natural pe pui mici ori spre sfârsitul perioadei de clocit. În opinia dvs., care este cea mai bună poziție de cuib pentru concursul de la Barcelona? Ce ne puteți spune din experiența dvs.?
Van Tuyl: Nu cred că doar o singură poziție de cuib poate fi considerată cea mai bună. În cazul meu, porumbeii au fost îmbarcați pe poziții de cuib diferite. Unii masculi si femele zburați pe ouă de 10-14 zile, alții pe pui mici sau mari. Deci situații foarte diferite. De asemenea, nu apelez la nici un truc pentru motivație suplimentară. În trecut, le-am încercat pe toate, cu rezultate diferite. Sunt ferm convins că cel mai important lucru este motivația determinată de instinctul teritorial, motivație pe care porumbeii o dezvoltă în cadrul sistemului de joc tradițional “pe cuib”.
Meirlaen: Femelele zburate la natural sunt împerecheate în asa fel încât să aibă pui mici în momentul îmbarcării. Însă nu poți forța natura. O femelă ouă mai repede, alta mai încet. Înainte, îmi lua mult timp să mut ouăle, să le pun sub păsări, să fiu atent când ciocănesc etc. Acum, nici măcar nu mă mai deranjez, pur si simplu las natura să-si urmeze cursul. Ca atare, unele femele se află la sfârsitul perioadei de clocit, altele au pui de 3-4 zile, câteva chiar au pui de 8 zile. Experiența m-a învățat că acest aspect nu prea contează. La întoarcerea din concursul de la Barcelona, femelele aveau la dispoziție doar câteva zile de odihnă înainte să fie împerecheate din nou, astfel încât să aibă pui mici pentru Perpignan. În ultimele două sezoane, le-am lăsat să se odihnească mai mult si le-am reîmperecheat abia după ce s-au recuperat complet , astfel încât poziția de cuib să fie “pe ouă de 10-16 zile” înainte de îmbarcarea pentru Perpignan. Si au zburat bine. Deci zbor Barcelona “pe pui mici” si Perpignan “pe ouă de 2 săptămâni” cu aceeasi porumbei.
Vedeți, totul este posibil si cred că poziția de cuib nu are prea mare importanță. În concluzie, subscriu la ce spune Gerard, care are mai multă experiență în “zborul la natural” din moment ce concurează numai cu această metodă. Cred că “forma de concurs” la momentul respectiv si dorința de întoarcere acasă, pe care Gerard le-a descris atât de frumos folosind sintagma “motivația teritorială”, sunt mult mai importante!

9. Etienne, tu ai îmbarcat si văduvi. Le prezinți femelele duminica, sau acest lucru se petrece cu o zi mai devreme, la întoarcerea din alte curse. Sau pur si simplu nu le prezinți femelele?
Van Tuyl: Asa cum am mai spus-o, eu zbor doar la natural, deci nu vă pot da un răspuns. Dar sunt foarte curios să aud cum procedează Etienne. Sunt numai urechi!
Meirlaen: Destul de simplu. Văduvii îsi văd femelele sâmbăta, la fel ca porumbeii care se întorc de la etapele Argenton si Orange. Spre seară, femelele sunt separate. Duminică dimineața, porumbeii primesc o baie. Apoi, chiar înainte de îmbarcare, îi forțăm să intre în “marele cos”, asa cum procedăm întotdeauna. În final, chiar înainte de îmbarcare, îi punem în compartimentele individuale din “cosurile mai mici” pentru a-i alege.

10. Care este metoda de hrănire pentru Barcelona? Porumbeii ar trebui îmbarcați “cu gusa plină”, sau este mai bine să aibă niste rezerve în cosul de transport si astfel să fie îmbarcați la capacitate ¾ si să continue să mânânce în cos? Cum ați procedat în acest caz?
Van Tuyl: Porumbeii mei sunt întotdeauna îmbarcați cu gusa plină si le ofer mai mult decât pot mânca, folosind 3 amestecuri standard excelente, si anume: 1/3 All-in-one produs de Koopman, 1/3 reproducție si 1/3 Zoontjes. Cu 3 săptămâni înainte de concurs, amestecul devine din ce în ce mai consistent, adăugând tot mai mult din amestecul Zoontjes. În ultima săptămână dinaintea cursei, nu prea mai rămâne deloc amestec Zoontjes si, în schimbul lui, porumbeii primesc o cantitate mai mare de grăsimi, administrându-le Brilijant Mix , Tovo, semințe mici si alte semințe bogate în grăsimi.
Meirlaen: În cazul meu, porumbeii primesc acelasi amestec ca pentru orice alt zbor de fond, dar nu sunt “îndopați” pentru că cel puțin 5 zile vor primi porumb în masina de transport. Încerc să mă asigur că mănâncă înainte de îmbarcare. Tainul de hrană este alcătuit jumătate din “super dietă”, jumătate din “amestec văduvie”, ambele produse de firma Versele-Laga. În ultimele zile de dinaintea îmbarcării, procentul de “dietă” este cumva redus si îl înlocuiesc cu un pumn de grăunțe “Energy Plus IC” si alune. Dar nu le umplu hrănitorile, asa cum fac ceilalți crescători în ultimele zile, tocmai pentru a-i determina să mănânce tot timpul.

11. Urmați un anumit program de tratamente în procesul de pregătire pentru marele concurs? Sau porumbeii sunt “curați” la îmbarcare? Sau există un anumit medicament pe care îl administrați chiar înainte de îmbarcare (mă gândesc la o tabletă împotriva contaminării cu tricomonoză sau coccidioză în cosul de transport)? Există anumite vitamine sau suplimente alimentare pe care le dați porumbeilor în zilele sau săptămânile premergătoare?
Van Tuyl: O să fiu concis în ce priveste programul medical. În ultimii 3 ani, porumbeii mei nu au fost tratați nici măcar o singură dată. Vreau ca porumbeii să devină cât mai rezistenți păstrând lucrurile cât mai aproape de natură pentru a le stimula rezistența naturală. Îi mai ajut cu vitamine si minerale, grit proaspăt si mixuri pentru condiționare.
De asemenea, porumbeii sunt supusi unui control medical de către Dr. Mariën din Belgia. Însă, din fericire, în ultimii ani nu a fost cazul unui tratament. În rest, obligatoriu porumbeii sunt vaccinați în fiecare an împotriva paramixovirozei.
Meirlaen: În perioada de pregătire pentru etapele naționale importante, trebuie să evit orice risc, ca atare porumbeii sunt examinați de medicul veterinar. Întotdeauna îi urmez indicațiile. Cred că este important ca la un porumbel căile respiratorii si zona capului să nu sufere afecțiuni. De aceea porumbeii primesc Soludox timp de 4-5 zile, cu două săptămâni înainte de îmbarcare. Cu două zile înainte de îmbarcare, le dau numai Dextrotonic în apă, pe care îl primesc si la întoarcerea din cursă.

12. În 2010, a fost o climă tropicală în ziua lansării. Ce părere aveți despre condițiile de transport si influența pe care o au asupra porumbeilor si desfăsurării cursei?
Van Tuyl: Mă bucur că, în asemenea circumstanțe, porumbeii mei au stat în cosuri din nuiele, de dimensiuni mai mari, un tip de cosuri pe care organizația Z.L.U le foloseste de ani de zile. Aceste cosuri nu numai că sunt mai înalte si mai spațioase decât cele din aluminiu, folosite în cadrul curselor N.P.O, dar se află si mai puțini porumbei în ele.
Totodată, cosurile din aluminiu se supraîncălzesc foarte repede la temperaturi ridicate. Deci nu îmi fac griji în privința transportului. Mă gândesc, totusi, că atunci când este foarte cald (peste 30°C), porumbeii mai experimentați se odihnesc primii. Forța si direcția vântului din timpul concursului influențează si ele rezultatul final.
Meirlaen: Asa cum spune si Gerard, a fost o climă tropicală si un concurs dur pentru al doilea an consecutiv. Vântul a bătut dinspre sud, singurul avantaj de care porumbeii s-au putut bucura în drumul spre casă. Dar, pe alocuri, au fost si ploi torențiale cu descărcări electrice, un adevărat “dus revigorant” pentru porumbei (râde). Lăsând gluma la o parte, nu cred că avem de ce să ne facem griji pe viitor. O persoană precum Guy Libotte, responsabilul-sef al convoiului timp de mulți ani, are o reputație bună la acest nivel. Are suficientă experiență în îngrijirea porumbeilor pe durata transportului. Iar după lansare, e la fel pentru toată lumea… fuga acasă cât mai rapid cu putință. Starea vremeii are doar o influență “locală” pe durata cursei. La centrul de îmbarcare din zona mea, am rugat comisia să aplice măsurile în vigoare ale KBDB (federația belgiană – n.t.), si anume: dacă temperatura depăseste 25°C, în custi trebuie să fie cu 10% mai puțini porumbei (adică 14 exemplare). Rugămintea mea nu a fost onorată de organizatori. Păcat. Stiu, probabil costurile sunt mai ridicate, dar este în interesul porumbeilor si al sportului columbofil ca în cea mai importantă cursă a sezonului să dea un bun exemplu de cum ar fi trebuit făcute lucrurile. Păcat că rugămintea mea nu a fost ascultată!

13. Care au fost asteptările? Si ce rezultate ați avut în cursele premergătoare concursului de la Barcelona?
Van Tuyl: Asteptările au fost mari deoarece am simțit că porumbeii se prezentau bine în momentul îmbarcării. Mai mult, primul test internațional din acest an a fost si el bun, ocupând locurile 27 si 80 în cadrul cocnursului național de la Pau.
Meirlaen: Nu cred că trebuie să-mi fac reclamă rezultatelor obținute. Le cunoasteți mai bine ca mine. Cursa de la Brieve a fost chiar reusită, desi stiți la fel de bine ca mine că Brive este o etapă mai usoară, cam nepotrivită pentru porumbeii mei, care trebuie să tragă din greu. Însă, din moment ce de la Montélimar mi-au venit glonț, înseamnă că porumbeii au avut o stare de sănătate excelentă si o condiție fizică optimă. Apoi, este o chestiune de asteptare a ceea ce urmează să se întâmple. Primii 25 de porumbei nominalizați au fost cei cu care am mai concurat la Barcelona. Si, asa cum am spus mai devreme, în ultimă instanță, am adăugat pe listă si 20 de păsări de 2 ani. Stiu că prestația lor ar fi putut să dea o imagine denaturată rezultatelor mele, însă a fost un risc pe care mi l-am asumat. Am mizat pe faptul că unii dintre ei ar putea să-mi facă o surpriză plăcută. Si chiar asa s-a întâmplat, altfel, participarea lor la Barcelona ar fi fost în zadar!

14. Printre porumbeii înscrisi, s-au aflat si păsări experimentate, care deja obținuseră clasări frumoase la Barcelona si în care v-ați pus mari speranțe?
Van Tuyl: În echipa Barcelona 2010 s-au aflat doar câțiva porumbei cu 2-3 premii în edițiile precedente ale acestui concurs. Unii dintre ei deja câstigaseră locul 1 de la Barcelona la diferite nivele. Cu această ocazie, porumbeii din 2007 si-au făcut debutul la Barcelona. Majoritatea porumbeilor din această echipă si-au dovedit din plin valoarea în celelalte curse de maraton ale sezonului, cum ar fi St. Vincent, Perpignan, Dax etc. Însă Barcelona e ceva special, unde nu orice porumbel poate face față. Primii 3 porumbei nominalizați sunt 3 femele:
1. Pe primul loc, una dintre cele mai experimentate păsări în cursa de la Barcelona, femela “Dauwtrap”, care a câstigat locul 1 Provincial de la Limoges, cu nu mai puțin de o oră si jumătate avans. Totodată, a mai obținut locul 34 Național Pau, locul 101 Național Perpignan si locul 161 Național Barcelona. Este o nepoată din reproducătorii mei “Donkere Brieve” x “Twin”.
2. A doua nominalizată, o fiică din reproducătoarea mea “Perpignan 27”. Anterior, a avut 3 clasări de la Barcelona. Este semi-soră cu zburătorii mei de top “Nachtvlinder” si “Miss Lee See”.
3. Iar în final, o semi-soră cu femela “Dauwtrap”.
Acestia sunt porumbeii în care am cea mai mare încredere. Totusi, mi-as fi dorit să fiu surprins din nou de un alt porumbel. “Rodico” a câstigat locul 1 Internațional Barcelona în 2006 si nu se afla între primii 3 nominalizați.
Meirlaen: Cu excepția celor 20 de masculi tineri, eu am îmbarcat numai porumbei foarte experimentați pentru Barcelona. Asta nu e o garanție, bineînțeles, dar am o echipă solidă:
1. Primul meu nominalizat este “Barcelona 240”, B03-4364240, un mascul care a participat anul acesta pentru a 6-a oară la Barcelona. A fost de două ori în “Top 100” Barcelona.
2. A doua nominalizată este “Femela 19”, 719/05, îmbarcată a 4-a oară pentru Barcelona.
3. La sfârsit, am lăsat un fiu din primul porumbel nominalizat.
În rest, al 8-lea nominalizat este un mascul din 2002 care a zburat a 7-a oară Barcelona în 2010, o “Soră cu Luka 578/05” aflată la a 4-a ediție, în timp ce 449/04 a fost îmbarcat a 5-a oară pentru Barcelona. După cum vedeți, am introdus porumbei foarte experimentați, desi asta nu e deloc o garanție a succesului! Dar “certitudinile” nu m-au dezamăgit si am descoperit si câteva noi speranțe.

15. Cum si-au petrecut acesti porumbei lunile de iarnă (când i-ați împerecheat, au scos pui sau doar au clocit)?
Van Tuyl: După sezonul de zboruri, porumbeii mei rămân împreună până la sfârsitul lui octombrie. Abia atunci sunt separați. Data împerecherii o decid în funcție de starea vremii din primăvară. Anul acesta, porumbeii au fost împerecheați abia la începutul lui aprilie deoarece iarna trecută a fost foarte lungă. Apoi, fiecare cuplu a crescut un pui.
Meirlaen: Toți masculii din echipa Barcelona au fost împerecheați în data de 2 februarie si le-am permis să-si crească puii. Apoi au intrat direct la văduie. Cred că acest lucru le conferă avantajul de a fi abia la a 2-a pană năpârlită în momentul îmbarcării pentru Barcelona. Cu alte cuvinte, intră în formă devreme. În schimb, femelele nu au scos pui înainte de startul sezonului. Stau împreună cu femelele tinere(de 1 an), 80 de femele în total, într-un compartiment unde există doar 50 de locuri. Într-un loc atât de aglomerat, unele stau pe podea si nu se împerechează usor între ele. Acesta este modul în care asteaptă cursele pregătitoare. După etapa “Bourges 1”, sunt împerecheate în compartimentul vecin si încerc să le aduc într-o poziție de cuib convenabilă.

16. De ce preferați maratonul si Barcelona?
Van Tuyl: Preferința pentru maraton si, în special, pentru Barcelona se naste din faptul că, în comparație cu alte sporturi, îmi plac probele de rezistență, cum ar fi proba de maraton, Turul Franței etc. De asemenea, nu (mai) pot să-mi adun energia si să am grijă de porumbei toată săptămâna pentru o cursă al cărei clasament se încheie undeva între 5 si 10 minute. Un alt avantaj este că, prin specializarea în cursele de maraton, sezonul competițional devine mai scurt pentru mine si astfel pot să dedic mai mult timp familiei.
Meirlaen: În primii ani după ce m-am reapucat de columbofilie în 2000, mi-am oprit cei mai buni porumbei pentru Barcelona. Din fericire, am abandonat acest obicei. De ce să-ți pui toate ouăle în acelasi cos? Dacă un astfel de concurs nu este reusit din varii motive, atunci întreg sezonul este terminat. De aceea mi-am împărțit porumbeii pe echipe, astfel încât să am o echipă pregătită pentru toate etapele de fond naționale si să-mi măsor forțele cu cei mai buni. Ca atare, ne bucurăm de cursele cu porumbei tot timpul anului. Desi în acest an am făcut o excepție si am îmbarcat 45 de păsări (v-am explicat de ce), am sentimentul că acest lucru nu se va mai repeta. Îmi place foarte mult concursul de la Barcelona, care este si va rămâne cea mai frumoasă cursă a anului pentru mine.

17. Din punct de vedere columbofil, aveți vreo dorință pentru viitorul apropiat?
Van Tuyl: Bineînțeles că mi-as dori să câstig din nou concursul internațional de la Barcelona, desi sunt constient că sansele sunt foarte mici. As vrea să profit de această ocazie si să-l felicit pe câstigătorul ediției Barcelona 2010! În ce mă priveste, aceasta este cea mai mai impresionantă si mai adevărată cursă pe care o poți câstiga. Totodată, câstigarea acestui concurs îți deschide niste usi care, altfel, probabil că ar rămâne închise. Sper ca Centrul Cureghem, în calitate de organizator al cursei, să-si mențină politica de lansare, astfel încât nici un porumbel să nu poată ajunge acasă în prima zi. Îmi doresc, totodată, ca organizațiile columbofile (inter)naționale să poată menține sportul columbofil la un nivel pe care să si-l permită si omul de rând. Si îmi mai doresc ca toată lumea să aibă ca obiectiv organizarea unor competiții internaționale cât mai oneste, în care politica de lansare, transport si control să ofere oportunități egale pentru toți participanții.
Meirlaen: N-as fi cinstit dacă n-as recunoaste că în secret visez să devin câstigător internațional al cursei de la Barcelona. Desi o victorie internațională în cadrul altor etape clasice (cum ar fi Perpignan) mi-ar oferi aceeasi satisfacție. Acum doi ani, am fost foarte aproape să obțin locul 1 Internațional Tarbes cu porumbelul “Starlight”, care a ratat primul loc cu 25 de secunde, pierzând mai bine de 90 de secunde la intrare din vina noastră. Am fost de multe ori în “Top 10” la nivel național, deci nutresc speranța că se va întâmpla într-o zi, însă cu siguranță acest lucru nu-mi provoacă insomnii. Sportul columbofil este si va rămâne un sport, un hobby agreabil si un mijloc plăcut de recreere. În ce priveste disponibilitatea sportului columbofil pentru toate categoriile, sunt total de acord cu Gerard. În viitor, vom fi tot mai puțini si vom încerca să facem în asa fel încât toată lumea să-si permită cursele de porumbei. Altfel, sportul columbofil o va lua la vale si mai abitir! În primă fază, va trebui să avem mai puține curse, dar cu un număr considerabil de porumbei, astfel încât să fie viabile.

18. Mai aveți si alte sfaturi pentru crescătorii de porumbei?
Van Tuyl: Cel mai bun sfat al meu este “Nu complicați lucrurile”. În cazul meu, îngrijirea porumbeilor se bazează pe un sistem relativ simplu, în cadrul căruia nu puteți face multe greseli. Încercați să mențineți îngrijirea păsărilor cât mai aproape de natural. Rezultatul trebuie să fie niste porumbei de o calitate excelentă, cu o rezistență naturală puternică.
Meirlaen: Asa este, sunt perfect de acord! Ce as dori să mai adaug este următorul lucru: nu pierdeți nopțile din cauza sportului columbofil. Dacă nu merge bine, încercați să îndreptați lucrurile. Si există destui profesionisti care vă pot ajuta. Oricine poate avea un esec la un moment dat, cum ar fi pierderea unui porumbel de top. Dar nu faceți nici din asta o tragedie. La urma urmelor, e doar un porumbel. Atâta vreme cât dvs. si familia dvs. sunteți sănătosi, acesta e cel mai important lucru. Astfel, veți putea să lucrați în continuare ca să depăsiți esecurile si obstacolele ivite în cale.
       Material primit prin bunăvoința unui colaborator!

Sursa: "Formula succesului în sportul columbofil"

Traducere: Andrei Silviu Oprea